De la problemă la soluție
Educația din România se confruntă cu mai multe probleme, printre care:
Materialele școlare insuficiente sunt o problemă semnificativă în sistemul educațional din România.
Lipsa resurselor educaționale adecvate poate afecta negativ calitatea învățării și motivația elevilor.
Sunt elevi în școlile din mediul rural care nu au acces la manuale fizice și nici la resurse digitale. Manualele sunt fie învechite, fie insuficiente pentru numărul de elevi dintr-o clasă. Deseori, vedem școli care nu au infrastructura adecvată în ceea ce privește amenajarea de laboratoare de științe, echipamentele IT ori acces la internet pentru a aduce învățarea practică în sala de clasă.
Într-un astfel de scenariu, profesorii se confruntă adesea cu lipsa materialelor didactice necesare pentru a susține lecții interactive și relevante pentru nevoile elevilor.
1. Calitatea scăzută a învățământului:
Școlile au insuficiente materialele adaptate pentru a îl menține pe elev angajat în actul de învățare ori pentru a îi stârni curiozitatea.
2. Resurse umane insuficient de bine pregătite:
Cadrele didactice și cei care lucrează cu copii au nevoie de formare constantă și acces la programe de dezvoltare profesională.
Formarea continuă a profesorilor este esențială pentru a asigura un sistem educațional de calitate. Domeniul educației este într-o continuă schimbare, iar profesorii trebuie să fie la curent cu cele mai recente tehnici și metodologii de predare pentru a oferi o educație relevantă și eficientă, actualizată.
Prin participarea la cursuri, programe, workshopuri, profesorii își pot îmbunătăți competențele profesionale, inclusiv abilitățile de comunicare, pot gestiona managementul clasei și învață să ducă către elevi feedback contructiv, dar și să primească.
Deși rolul profesorului este unul greu de dus, metodele învechite de învățare-predare-evaluare nu mai sunt apreciate de către elevi și nu fac decât să dezbine elevul de școală. Utilizate în trecut și interzise astăzi în majoritatea țărilor, inclusiv în România, metodele punitive în școală sunt un subiect sensibil și uneori neabordat suficient. Există încă diverse metode care pot fi aplicate pentru a aborda un comportament neplăcut , dar care trebuie să fie gestionate cu grijă pentru a nu afecta negativ dezvoltarea emoțională și psihologică a elevilor.
Înlocuirea metodelor puntive și abordarea metodele restaurative în educație ajută la repararea relațiilor și promovarea responsabilității, craând un mediu școlar pozitiv, focusat pe soluționarea conflictelor prin dialog și colaborare. Astfel, elevii pot învața din greșelile lor și sunt mai puțin predispuși să repete comportamentele negative, dar promovează și relațiile bazate pe respect și încredere între elevi și profesori.
Implementarea metodelor restaurative necesită formarea adecvată a personalului școlar și crearea unei culturi școlare care să sprijine aceste practici.
Formarea continuă a profesorilor contribuie la creșterea motivației și implicării lor în activitatea didactică, ceea ce se reflectă pozitiv asupra elevilor și rezultatelor și implicării lor în viața școlară.
Într-un astfel de scenariu, profesorii se confruntă adesea cu lipsa materialelor didactice necesare pentru a susține lecții interactive și relevante pentru nevoile elevilor.
3. Discrepanțe între competențele elevilor și cerințele de pe piața muncii:
Elevii e nevoie să fie pregătiți pentru cerințele actuale ale pieței muncii, iar competențele din programele școlare nu sunt actualizate.
Discrepanțele între competențele elevilor și cerințele pieței muncii reprezintă o problemă majoră care afectează economia și dezvoltarea profesională a tinerilor. Imposibilitatea elevilor de a avea previzibilitate încă de pe băncile școlii, de a înțelege ,,de ce-ul” din spatele nevoii de învățare, îi conduce pe aceștia către abandon școlar. Uneori, nevoia de supraviețuire în anumite medii geografice izolate este mai profundă decât stadiul de educație, ceea ce face ca elevul să caute susținere financiară în detrimentul educației.
Programa școlară actuală nu reflectă nevoile actuale ale pieței muncii. Ea trebuie să fie actualizată periodic pentru a include competențele cerute de angajatori.
Obervăm că educația orientată pe teorie domină încă în multe școli, ceea ce lasă elevii nepregătiți pentru provocările practice ale unui loc de muncă. Stagiile de practică și colaborările cu companiile ar putea ajuta la remedierea acestei probleme, la fel și un program de consiliere și orientare profesională adecvată.
Realizăm că este nevoie de actualizarea curriculumului pentru a reflecta competențele și cunoștințele necesare în diverse domenii profesionale, e imperios necesar să integrăm tehnologia în educație pentru a dezvolta competențele digitale la elevi, e nevoie de profesori care să aducă învățarea practică și să renunțe la schimbul de informații care se produce în sala de clasă, sub umbrela unor manuale neactualizate nevoilor actuale ale elevilor.
4. Abandonul școlar:
Rata părăsirii timpurii a școlii este ridicată, mai ales în rândul tinerilor din medii defavorizate.
Legea prevede că elevii care nu frecventează cursurile școlare și care au absentat nemotivat la cel puțin 75% din numărul de ore de curs prevăzut într-un an şcolar sunt considerați în situație de risc de abandon școlar.
Conform datelor Eurostat, în ultimii 10 ani, rata abandonului școlar timpuriu a scăzut la nivelul UE de la 11,8% în 2013 până la 9,5% în anul 2023. Această tendință de scădere corespunde obiectivului UE de reducere a ratei de abandon școlar la un procent de 9% până în 2030.
Totuși, România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu, înregistrând o valoare aproape dublă (16,6%) în comparație cu media UE.
Aproximativ 30% dintre elevii care au intrat în clasa I în urmă cu 12 ani nu au mai ajuns să se înscrie la examenul de Bacalaureat în 2024. Astfel, peste 60.000 de elevi au abandonat sistemul de învățământ înainte de a termina liceul, o creștere cu aproximativ 10.000 de cazuri de elevi față de anul 2023.
Fiecare elev care părăsește sistemul educațional înainte de vreme înseamnă o pierdere nu doar pentru el, ci și pentru întreaga societate. Într-o lume în continuă evoluție, educația este esențială pentru a oferi tinerilor instrumentele necesare să își croiască un viitor mai luminos și să contribuie la dezvoltarea comunității lor.
Este crucial să creăm un mediu în care tinerii să se simtă sprijiniți și motivați să își continue studiile.
În momentul de față, legea privind abandonul școlar prevede că elevii aflați în situație de abandon școlar în doi ani școlari consecutivi, sunt radiați din evidențele școlare. Ce se întâmplă mai departe cu acești copii?
5. Inechitatea socială:
Elevii din medii defavorizate au mai puține șanse de succes comparativ cu cei din medii mai bine situate.
Educația ar trebui să fie un bun pentru toți copiii din România. Educația ar trebui să fie dreptul tuturor copiilor care asigură viitorul țării. Ea nu ar trebui să fie influențată de mediul în care copilul crește și se dezvoltă, de regiune geografică ori de situația socio-economică.
Cu toate astea, inechitatea socială este o problemă profundă și complexă, care afectează educația, dar și alte aspecte, cum ar fi accesul la serviciile de sănătate și la oportunități economice. În România, această problemă este accentuată de diferențele economice și geografice dintre diverse regiuni și grupuri sociale.
Elevii din mediul rural și din familii vulnerabile au mai puține resurse și oportunități educaționale, ceea ce duce la rate mai mari de abandon școlar și performanțe academice mai scăzute. O dată cu aceste, și nivelul de implicare al elevului se diminuează.
E nevoie să ne asigurarăm că, indiferent de mediul geografic ori situație socio-economică, copiii beneficiază de educație de calitate, indiferent de mediul din care provin.
Rolul cadrelor didactice depășește uneori sala de clasă. E nevoie de o comunitate întreagă pentru a crește un copil, iar în acest caz, profesorul poate uni sau dezbina această comunitate.
Ce schimbăm în școli?
