În fiecare sală de clasă și pe coridoare apar mesaje din partea elevilor. Unii își prezintă motto-ul, alții aleg cuvinte după care se ghidează, iar în diferite colțișoare găsești cutii poștale improvizate în care elevii își pot scrie mesaje unul altuia. La capătului coridorului de la etajul I, elevii au creat un loc al lor, Camera de Relaxare—un spațiu fizic și mental în care pot să se relaxeze, să se joace sau să socializeze.
Acestea sunt dovezile materiale ale impactului pe care intrarea în procesul Școala Încrederii l-a avut asupra Colegiului Tehnic „Anghel Saligny” din Cluj-Napoca. Dar cele mai importante dovezi se văd la elevi, pentru că, în doi ani, în această școală s-a produs un transfer de încredere. Nu a fost o revoluție, ci o reașezare a valorilor și a relațiilor, unde elevul este văzut ca un partener. Dincolo de proiectele care au schimbat înfățișarea școlii, acest program a întărit încrederea lor în sine.
„Copiii sunt mai siguri pe ei. Copii care nu aveau curajul să-și spună părerea înainte, vin la noi cu idei noi”, spune Corina Pop, directoarea colegiului.
Copiii se implică, vor să fie parte din procesul de luare a deciziilor, vorbesc mai liber, mai deschis, și văd în școală un spațiu în care pot crește și în care opinia și dorințele lor contează. Un loc în care pot lucra cot la cot cu profesorii. În care pot crește împreună.
La Școala Gimnazială Specială din Huedin, intrarea în procesul Școala Încrederii a oferit un impuls la momentul potrivit în dezvoltarea copiilor:
„Ei cresc cu acea încredere sinceră care li se oferă, cu tot felul de bune practici care rămân în comportamentul lor”, spune profesoara Andreea Pop.
Școala din Huedin e una dintre primele patru care au decis să intre în proces. Decizia a contat mult pentru profesori, iar rezultatele se văd în comportamentul elevilor. Schimbarea e cu atât mai importantă cu cât vine într-o școală în care orice pas nou e făcut cu multă muncă.
„Înainte nu îmi spuneau «vreau să mă duc la baie», nu comunicau nimic. Pur și simplu ieșeau din clasă, dar acum am ajuns în acest punct”, continuă profesoara.
Copiii învață cum să aibă încredere în ei și în cei din jur, ce înseamnă să fii liderul clasei, ce înseamnă să ai o responsabilitate, și că un cuvânt magic ca „mulțumesc” nu poate decât să-ți aducă de câștigat.
„E un plus enorm să treci de la un comportament agresiv, la un comportament în care să spui «Te rog»”, adaugă ea.
„De șase ani lucrez la Școala Gimnazială Specială din Huedin. Sunt logoped și în fiecare zi încerc să îi ajut pe copii să-și găsească cuvintele de care au nevoie. E o meserie solicitantă, pentru care nu ai cum să te pregătești dinainte. Nu aveam experiență când am venit, aveam doar dragostea pentru copii. Datorită lor am rămas aici. Tot datorită lor am decis să fiu parte din procesul Școala Încrederii, pentru că mi-am dat seama că elevii noștri merită.
În cadrul sistemului de învățământ, școlile speciale sunt ruda săracă a școlilor de masă. Școala are nevoie de investiții în clădire, dar are nevoie în egală măsură de investiție în profesori și copii.
Și asta se întâmplă prin programul Școala Încrederii. Acest program mi-a oferit o claritate și m-a făcut să-mi înțeleg mai bine rostul în viața elevilor. În același timp, elevii au devenit mai apropiați unii de ceilalți, mai deschiși la ce se întâmplă în jurul lor, socializează mai mult și construiesc mai multe împreună.
Fiecare persoană are un rezervor de imaginație important, iar acest program te face să umbli la el. Te face să devii proactiv, să ai inițiativă. Și ușor-ușor, îi tragi pe alții după tine. În momentul în care lucrurile încep să se miște, e clar că se vor vedea și rezultatele. Iar copiii noștri merită toată energia și pasiunea noastră.”
„Lecția de dirigenție a devenit foarte intimă, vorbim despre lucruri care nu sunt discutate în mod obișnuit, și faptul că au avut încredere să se deschidă în acest fel este impresionant”, povestește Simona Brumar, profesoară de engleză la Școala Porolissum din Zalău.
Se ascunde multă pregătire în spatele fiecărei ore, dar de partea Simonei este Școala Încrederii. Acest program investește într-una din cele mai importante resurse din viața unui elev, încrederea, și are la bază principiul transferului. Îl împuternicim pe profesor, îl ajutăm să fie un lider, pentru ca el, la rândul său, să transmită mai departe elevului.
Cu ajutorul mentorilor din cadrul programului, Simona și-a dat seama cum își poate folosi resursele mai eficient în sprijinul elevilor și nu în sprijinul birocrației. Mai mult, a învățat să vorbească mai puțin (30% din durata unei ore), pentru a le oferi mai mult spațiu de desfășurare, alege liderii clasei care să se ocupe de verificarea temelor sau a prezenței, implică elevii în luarea deciziilor, ca de exemplu atunci când vine vorba de alegerea zilei când dau un test, ce activități să facă la dirigenție, sau cum să se organizeze pentru săptămâna „Școala Altfel”.
„Clasa mea a fost una destul de timidă. Erau șase-șapte copii care vorbeau oră de oră la dirigenție, dar ceilalți erau foarte timorați. Încet-încet, și-au descoperit încrederea în sine și au început să-și exprime părerea. Noi vrem să le dăm idei, să le spunem cum să facă, dar dacă îi lași, elevii sunt foarte creativi și originali.
Aveam tendința să controlez lucrurile și a fost o lecție pentru mine, pentru că ei se descurcă bine, dacă văd că am încredere în ei”, continuă Simona.
O școală bună nu se măsoară în câte medii de zece au fost la Evaluarea Națională și numărul de olimpiade la care au participat elevii. O școală bună are grijă ca elevii săi să primească încrederea de care au nevoie pentru a reuși mai departe. Cele două lucruri nu se exclud, iar la Școala Gimnazială „Lucian Blaga” din Baia Mare vedem cum încrederea vine la pachet cu performanța.
O mână de ajutor a venit acum doi ani, de la Școala Încrederii, prin intermediul unuia dintre programele lor de leadership—„Leader in me”, care le oferă profesorilor o manieră prin care pot să-și ajute elevii să-și dezvolte personalitatea și să-și întărească relațiile, fără a schimba sau încărca materia școlară. „Ei își doresc să fie valorizați, și cred că programul tocmai asta a făcut: a dat curaj fiecăruia. Așa cum nouă ca adulți ne-a dat curaj că se poate”, spune Ioana Popovici, directoarea școlii.
„Înainte eram un profesor foarte concentrat pe rezultate, pentru că asta considerăm că mă face un profesor valoros. Ei bine, după acest program, nu mai contează că tot efortul meu să se îndrepte spre cei 2% care fac performanță, ci să le acord o importanță celorlalți 98% care au nevoie de îndrumare și încurajare”.
„Îmi dau seama că mulți colegi, pe care nu prea îi auzeam vorbind la ore, au înflorit, s-au deschis și ne-am unit”, povestește Miruna, elevă a școlii „Lucian Blaga” din Baia Mare. În spatele acestei transformări se află Școala Încrederii, un program care pornește de la o premisă simplă: creșterea încrederii.
Programul umple un gol și repoziționează câteva piese importante în întreg procesul de învățământ, astfel încât copilul să fie pe primul loc, nevoile sale să fie recunoscute, înțelese și adresate. Nu se reface școala de la zero, ci se construiește un cadru în care elevii pot să fie mai încrezători. Apoi, cum zice și Miruna, „cred că relația cu profesorii și cu ceilalți copii s-a schimbat. Au fost, nu neapărat mai degajați, dar mai puțin încrâncenați, nu mai țineau totul pentru ei, eram mai uniți.”
Profesorii sunt ajutați să-și redefinească rolul în clasă, să fie conștienți de impactul pe care îl au asupra elevilor. Ulterior, ei sunt cei care transferă încrederea către clasă: prin activități în care elevii își descoperă potențialul, prin lecții care sunt predate împreună cu ei, printr-o atitudine care îi încurajează să fie mai deschiși și să nu le fie teamă să își spună punctul de vedere.
„Am observat mai ales la orele de matematică, unde am văzut că doamna profesoară ne lasă pe noi să ducem lecția mai departe și să comunicăm din ce în ce mai mult. Ni s-a părut foarte bine”, spune Miruna.
Școala Încrederii a pornit un efect de undă în comunitate și trece dincolo de gardurile școlii Lucian Blaga din Baia Mare.
Cel mai bine o arată Nadia Pop, o mamă de 34 de ani, care a adaptat mesajele programului în viața ei personală. A învățat cum să asculte și cum să fie un sprijin de care Bogdan, fiul ei de opt ani, chiar are nevoie. „E important să îi acorzi timp copilului tău, să îl înțelegi și să colaborezi cu școala. E un câștig pentru noi ca părinți. Copilul nostru e altfel acum, relația lui cu școala și situația noastră cu profesorii sunt altfel. Copiii se adaptează ușor, cu noi, adulții, este mai dificil”, ar fi una din primele lecții cu care ea a rămas în minte.
Nadia a văzut modul diferit în care Bogdan a început să se raporteze la școală. O face cu plăcere, iar asta a provocat o reacție în lanț. El este mai preocupat de ore, își face temele singur, fără să fie împins de la spate, dar ea vede mai mult de atât. „Are curajul să spună ce probleme are, încearcă să găsească singur soluții la problemele sale, e mult mai matur și a scăpat de fobia de a sta singur în casă”, povestește ea.
Bogdan are ocazia să învețe într-o școală de stat, unde primele vorbe pe care le aude nu sunt „ascultă, nu ieși din bancă!”, iar Nadia, pentru că există o astfel de oază a schimbării, este mai optimistă și mai încrezătoare.
Clasa a IX-a e cea mai grea. Sunt 20 și ceva de adolescenți laolaltă într-o clasă, nu se cunosc între ei, poate unii sunt pentru prima oară plecați de acasă, iar alții se bucură că sunt cât mai departe de casă. Lumea vrea ca ei să se poarte ca niște adulți, însă pe ei nimeni nu i-a învățat cum să fie așa.
Apare totuși un profesor ca Ioana Crețu, care, din fața catedrei, vede 20 și ceva de adolescenți care trebuie ajutați să-și găsească calea și să descopere ce înseamnă, de fapt, să fii un adult responsabil. Un sprijin important pentru ea a venit prin programul Școala Încrederii, care a ajutat-o, spune ea pe scurt, să se apropie mai mult de colegii din cancelarie și să creeze o relație onestă, bazată pe încredere, cu elevii.
Cu pași mici, elevii s-au apropiat de ea. „E normal să fiți agitați uneori, aș vrea doar să îmi spuneți ce s-a întâmplat, ca să vă înțeleg, le-am zis. I-a blocat. Nu se așteptau să îi întreb de ce sunt agitați sau să le arăt înțelegere. Păi nu e mai ușor să întrebi?”, spune ea. Astfel că uneori planul de lecție lua uneori o altă turnură, vorbeau despre meseria de tehnician veterinar, în loc să treacă prin teorie, vorbeau despre viitorul lor, iar elevii deveneau curioși, se implicau în discuții și descopereau un nou orizont.
„Ne place să comunicăm cu dumneavoastră”, i-au spus elevii Ioanei. Nu le mai e rușine să pună întrebări, nu îl mai iau pe „nu” în brațe, iar activitățile programului „Leader in Me” îi apropie și îi fac să fie mai empatici.
Toate sunt mici piese dintr-un proces lung, în care ea trebuie să țină cont de nevoile fiecăruia, dar Ioana e optimistă, pentru că deja vede schimbări în atitudinea elevilor: sunt mai curioși, țin minte lucruri învățate cu un an înainte și au încredere în ei și în cei din jur.
Dacă vrei să faci parte din procesul nostru și să afli mai multe detalii despre program, trimite-ne un mesaj.
Vrei să îți trimitem vești despre cum facem schimbarea? Lasă-ne emailul tău aici și abonează-te la newsletter-ul nostru.
