Dragă Ilinca,

Acum 25 de ani, în 2019, am luat o decizie. A fost una dintre acele decizii dificile, care însă m-a transformat în omul care sunt azi. Atunci oamenii spuneau că sunt curajoasă să fac asta, însă nu era vorba despre curaj. Era despre familia mea și despre responsabilitatea pe care o simțeam pentru ea.

Deși la momentul respectiv, în 2019, tu erai doar un copil, dragă Ilinca, mi te-am imaginat stând în fața mea, având vârsta mea și întrebându-mă: „Mamă, mereu îmi spui să fac o diferență în tot ce realizez, să cred într-o cauză și să lucrez pentru ea, să am grijă de cei pe care-i iubesc și să-i înțeleg… Dar tu? Tu ce simți că ai făcut pentru viitorul meu?” Apoi m-am imaginat pe mine răspunzându-ți: „Am fost o mamă bună, am fost o soție bună, am muncit foarte mult să ai o altfel de școală, un altfel de mediu în care să crești”. Și te-am văzut apoi răspunzându-mi: „Da, sunt recunoscătoare pentru toate astea. Dar cum rămâne cu soțul meu, care a crescut într-o școală de stat? Sau cu prietenii mei, cu colegii cu care lucrez acum și pe care îi văd trecând prin momente dureroase, care ar fi putut fi evitate dacă ar fi avut cu toții un adult care să creadă în ei?”.

Acel dialog imaginar și acea voce a ta la mine-n cap m-au făcut să-mi doresc să fac ceva mai mult. Draga mea fiică, ai 35 de ani acum, iar noi am schimbat viitorul pentru tine, pentru surorile tale, pentru fratele tău, pentru prietenii voștri, pentru generația ta și pentru copiii viitorului. De dragul vostru, al tuturor, am reușit să ne reconstruim țara, astfel încât școlile și comunitățile din jurul lor să fie locuri unde:

• copiii sunt învățați să devină visători, făuritori, creatori;
• toată lumea se simte în siguranță, iubită și îngrijită;
• membrii unei comunități apelează unii la alții pentru a primi sprijin;
• relațiile sunt prioritare și nu sunt luate de-a gata;
• ne putem permite să fim vulnerabili, să fim văzuți și auziți, cu bunătate, empatie și compasiune pentru noi înșine și pentru ceilalți;
• ne susținem reciproc visurile, aspirațiile și îi inspirăm pe ceilalți să facă la fel;
• simțim că aparținem.

Totul a început cu un copil. Cu tine, Ilinca. Apoi o școală a preluat această muncă, după care fiecare copil a început să conteze și fiecare adult din țara noastră a început să simtă cum e atunci când oamenii cred unii în ceilalți și se inspiră unii pe alții, astfel încât fiecare să vadă măreția, frumusețea și puterea din el însuși.

Țara noastră a devenit un loc în care oamenii cred în puterea lor de a schimba lucrurile în bine.

Cu dragoste,

Mama