Dragă Moșule,

Sper că tu și renii tăi dragi sunteți bine. Nu mă cunoști, pentru că nu ți-am scris niciodată, nu pentru că nu cred în tine, ci pentru că nu cred în mine suficient încât să simt că ar conta. 

Numele meu este Andreea și toată viața am crezut că nu-s destul: de vorbăreață, de încrezătoare, de bună la învățătură. Că toată lumea poate mai mult și mai bine decât mine. Pentru că am crescut auzind de fiecare dată „Dar X cum a luat 10?”, „Tu mereu trebuie să muncești mai mult decât alții ca să reușești”. Am obosit să nu fiu suficient. 

Vreau să aud că e normal greșești, că nu trebuie să fiu și să fie mereu perfect(ă), să nu-mi fie frică să spun că „atât am putut de această dată”. Tot ce-mi doresc de acest Crăciun e înțelegere: că sunt așa cum sunt și e destul, că viața nu e despre perfecțiune și performanță, că iubirea și aprecierea nu vine la schimb cu 10 pe linie. 

Le poți spune aceste lucruri părinților mei? Rămâne secretul nostru. Îți mulțumesc.

Cu drag,

Andreea, copilul (care mereu poate fi un pic mai) bun

Dragă Moșule, 

Numele meu este Loredana și-ți scriu să-ți cer ajutor. Nu știu dacă te ocupi și cu asta. 

Sunt în clasa a V-a, lucru pe care l-am așteptat de hă-hă. Doar că nu e cum îmi imaginam. Tocmai m-am mutat de la școala de la țară la una de la oraș, nouă și mare. Totul este diferit, inclusiv eu mă simt diferită. Deși mi-aș dori să fiu la fel cum eram la vechea școală, glumeață, bucuroasă, sufletul petrecerii, ceva nu mă lasă. Nu știu să-ți zic ce. Colegii nu par rău intenționați, dar se uită la mine ciudat și nu mă bagă în seamă. Aș vrea să fac parte din bula lor sau măcar din una dintre bisericuțe. Am găsit una în care chiar m-aș potrivi, cum ne place tuturor să facem glume și am fi împreună gașca veselă, care-i înveselește pe ceilalți. 

Aș vrea să nu mă mai îngrijoreze asta și să scriu, să citesc, să mă bucur. Și Moșule, încă ceva: aș vrea ca și aici să am locul meu cum dincolo aveam fundul grădinii, îl știi, nu? Am citit eu în Micul Prinț că într-o zi a privit soarele apunând de 44 de ori… știi… când suntem foarte triști, iubim apusurile…. Dacă m-ai putea ajuta cu asta, să privesc apusul aici cum o făceam acolo, ar fi cu adevărat magic. 

Îți mulțumesc și sper că și tu să te bucuri de apus.

Dragă Moșule,

Sunt Mircea. Colegii mei de la școală spun că tu nu exiști, dar eu aleg să sper că exiști, pentru că mi-ar prinde tare bine un pic de ajutor de Crăciun.

Am nevoie să ne ajuți să fim mai prieteni unii cu alții, pentru că mi se pare că fiecăruia dintre noi îi e frică de cineva. Dar ne e frică să recunoaștem că ne e frică. Așa că, destul de des, am colegi la școală care încearcă să își bată joc de mine și să mă lovească, și atunci îmi e frică să rămân doar eu cu ei, în pauză sau după ore. Dar cred că și lor le e frică să nu creadă alți colegi că sunt slabi, și atunci încearcă să pară puternici. Și nu știu la cine să apelez în acele momente, pentru că am văzut că sunt adulți care ne-au văzut când ne-am bătut, și nu au făcut nimic. Poate și lor le e frică să nu facă ceva greșit.

Moșule poate știi tu mai bine ce e de făcut. Îmi doresc să-mi aduci o soluție la toată frica asta.

Cu drag,

 Mircea

Alina sunt. Fetița cu păr negru și cu cățel alb, din satul cu lacuri, cel de lângă Cluj. Ai mai fost pe la noi de când ne-am mutat. Știi casa, e cea din dreptul lacului cu berze.

Pentru ele, de fapt, îți scriu scrisoarea. Pentru berze și pentru rațe. Și chiar și pentru pițigoii care mai dau iama în corcodușii lui tataia. Căci ei sunt singurii mei prieteni, moșule. La școală copiii nu vorbesc cu mine, își dau coate și șușotesc mereu când mă văd intrând în clasă. Îmi zic „ciudată” și „fata din pădure”, doar pentru că sunt mai tăcută și vorbesc cu păsările. Dar ce să fac, când doar ele știu s-asculte?

Mi-a zis mama că dacă vor trece cu bine iarna, la primăvară or să vină și mai multe păsărele. Și tare mult aș vrea dacă poți să ai o întâlnire cu Moș Gerilă și să îl rogi să fie mai blând iarna asta. Dacă poate. Pentru păsărele. Și poate, dar doar dacă nu e deranj, să-i rogi și pe colegii mei să fie mai blânzi cu mine. Căci știu că sunt de fapt copii buni, cu toții. 

Drept mulțumire am să vorbesc și cu bunica să pregătească o tavă în plus de plăcinte. Să vă bucurați amândoi.

Te iubesc mult, Moșule. Îți mulțumesc că ești darnic și bun.

Cu drag,

Alina

Sunt Laura și am 8 ani. Anul ăsta nu mai vreau păpuși, mama spune că oricum am prea multe, dar vreau să-ți mulțumesc pentru păpușa roșie de anul trecut, îmi e tare tare dragă.

Anul ăsta vin la tine cu o rugăminte: Moșule, oare tu știi să faci magie? Dacă știi, atunci te rog eu mult să faci o magie și să o ajuți pe doamna să îmi spună și mie „Bravo”, atunci când îmi iese câte ceva la școală. Doamna zice că nu e nevoie să îmi spună „Bravo” când fac bine, pentru că e normal să fac bine la școală. Doamna zice ca ea ma cearta cand nu fac bine, ca sa fac bine data viitoare. Dar Moșule, eu greșesc des și e așa de multă ceartă și critică încât mă simt tare rău și tristă. Oare poți, te rog eu mult, anul ăsta de Crăciun să o ajuți pe doamna să ne dea mai multe încurajări, ca să greșim și noi mai puțin și să fim mai bucuroși. 

Multumesc Moșule, abia aștept să mă întorc la școală după vacanța de iarna, să văd dacă magia a funcționat.

Dragă Moșule, 

Sunt Adina la școală, Adi acasă, nu știu cum mă ai tu pe lista ta, e bine oricum. La școală mai sunt și Broasca, Poeata sau Slăbănoaga, dar sper ca asta pe tine nu te interesează. În clasa noastră suntem 7 fete și 24 băieți. Anul ăsta sunt într-o clasă nouă cu colegi vechi, clasa a IV-a E. Ceilalți copii spun că e clasa în care o să vină toți repetenții, mie nu îmi pasă. Am plâns după doamna învățătoare, doamna cea nouă ne trage de păr când greșim răspunsul la tablă. 

Dragă Moșule, jucării tot mi-ai adus dar nu am cu cine să mă joc. Oare tu poți să-mi aduci prietene? Și mai bine, le poți face pe fetele din clasa mea să mă placă? Nu e musai pe toate,  pe cine vrei tu. As fi cea mai fericită din lume, promit că aș învăța mai bine! Totul ar fi mai bine! 

Dragă Moșule, dacă tu nu te ocupi cu prietene, dacă nu se poate, atunci da-mi o Barbie din aia la care i se îndoaie genunchii și mâinile. Cred că le-ar plăcea fetelor, o duc cu mine la școala și le las să se joace cu ea în pauzele mari. 

Mulțumesc!

Adi

Dragă Moșule, 

O să sune ciudat, dar anul ăsta vreau să-mi aduci puțin mai mult timp la teste. Nu pentru mine, mie îmi ajunge timpul, însă, colegul meu de bancă a făcut școala la spital anul acesta. El nu are timp de teme, nu are timp să vină la teste, iar ieri am auzit-o pe doamna de engleză cum le spunea părinților lui că nu mai are timp nici să își salveze situația cu notele. Deși uneori mai vine la școală doar ca să dea test, tot nu îi ajunge timpul, iar asta mă întristează tare, Moșule. Eu i-aș da din timpul meu, l-aș ajuta la teste și i-aș face temele, dar ieri aproape am luat nota 1 pentru că i-am șoptit la testul de la mate, iar domnul de mate m-a întrebat dacă vreau să ajung și eu în situația lui. Eu n-am înțeles ce a vrut să zică, Moșule. 

Iar dacă nu poți să-i aduci asta, Moșule, atunci vorbește cu renii tăi și poate, undeva, prin depozitul vostru de daruri, a rămas de la copiii buni și silitori vreun pix care să scrie singur. Ei nu au nevoie de el, dar colegul meu da. 

Pentru mine nu vreau nimic Moșule, eu am timp suficient, iar doamna îmi spune că sunt o elevă bună și că o să ajung mare în viață. Dar eu nu vreau să fiu mare. Eu vreau doar ca doamna să vadă că și colegul meu poate fi un elev bun dacă primește mai mult timp. 

Cu drag, 

Colega de bancă a lui Ionuț, un copil care are nevoie de mai mult timp la teste

Dragă moșule,

Anul acesta îți scriu cu o rugăminte specială. Știu că pe lista ta sunt doar copiii buni, deci probabil nici nu mă cunoști, dar oare mă poți ajuta, totuși?

Mie îmi place tare mult să povestesc și să mă joc, să vorbesc și să întreb lucruri. Atât de multe, încât în timpul orelor cu greu pot sta pe scaun (o oră întreagă e așa de mult, Moșule!) Atâtea gânduri îmi aleargă prin minte și vreau să le spun cuiva… ori colegilor, ori  doamnei învățătoare. Nu înțeleg de ce nu pot spune ce gândesc exact atunci când se întâmplă. 

Uneori doamna se uită la mine și nu zâmbește, dar înțeleg ce înseamnă. Nu vreau să o supăr, Moșule….Uneori îmi spune că vorbesc prea mult, că deranjez ora, că întrec măsura și că ar fi bine să stau la locul meu și să fac liniște. 

Eu încerc din tot sufletul să fiu așa cum vrea doamna învățătoare: cuminte și la locul meu. Dar nu-mi iese mereu. Ce-mi doresc cel mai tare, Moșule, încă de când a început școala, e să vină acea zi în care doamna învățătoare îmi spune și mie, bucuroasă, în fața clasei: „Daniela, azi ai fost cel mai cuminte copil. O poți lua pe Albinuța cu tine acasă azi să vă jucați împreună! Albinuța este o mămăruță de pluș, pufoșată, cu burtica și nasul roșu, cu ochii mari și două antene galbene. Toți colegii mei au luat-o acasă la ei până acum. Doar eu niciodată.

Moșule, mă poți ajuta ca anul ăsta să fiu cel mai cuminte copil?

Îți mulțumesc.

Daniela

Moșule drag, 

Sunt Geanina, am 7 ani, acum învăț să scriu. Bunica mea minunată mă ajută să îți scriu cea mai importantă scrisoare din viața mea, pentru că înțelege că există dorințe mai presus de jucării și cadouri sub bradul de Crăciun.

În acest an, Moșule, nu îmi doresc jucării sau bomboane, chiar dacă sunt lucruri frumoase pe care adori să le aduci în fiecare casă. Cu toată sinceritatea și inima mea de copil, dorința mea este diferită. Dorința mea cea mare este ca familia mea să fie mereu alături de mine.

Îmi dau seama că poate e greu să aduci asta sub brad, dar, Moșule, cred cu tărie că puterea ta magică poate face orice posibil. Știu că nu poți face minuni așa, fără să simți cu adevărat ce înseamnă familia, și asta mă face să te rog și mai tare.

Când zâmbesc la colindat, sau când simt mirosul cozonacului de Crăciun, în sufletul meu, știu că aici e adevăratul sens al sărbătorilor. Și vreau să împart toate aceste momente magice cu familia mea, cu bunica care mă ajută acum să-ți scriu, cu părinții și cu surioara mea.

Moșule, știu că ești foarte ocupat și ai multe scrisori de citit, dar dacă poți face un pic de loc sub brad și în inimile noastre pentru ca familia mea să fie cu mine în fiecare zi, acesta va fi cel mai mare dar pe care mi-l poți oferi.

Îți mulțumesc, Moșule, pentru că asculți visurile copiilor și pentru că faci lumea să strălucească în fiecare Crăciun.

Sper că poți aduce în traista ta și dorința mea.

Cu toată dragostea mea, 

Geanina