De 2 ani, predăm în Școala „Traian” o disciplină opțională interdisciplinară și complet nouă, elaborată pe baza programului „Leader in Me”, dezvoltat de FranklinCovey, adus în școala noastră de Școala Încrederii. Și nu la o clasă/două/trei, ci la peste 15 clase în fiecare an.
Îmi amintesc foarte bine ziua în care am propus acest opțional colegilor mei, într-o ședință a Consiliului profesoral și recunosc că am avut mari emoții pentru că le ceream să predea o disciplină complet nouă, să îi ajute pe copii să aplice cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, deprinderi cu care nici noi nu eram familiarizați, cu atât mai puțin să le aplicăm.
Dar am norocul că în cancelaria noastră sunt mulți oameni curajoși, care nu se pripesc să spună ”Nu se poate, dom’le!”, „E prea greu!”, „Ce ne trebuie nouă chestii de-astea … exotice?!?”, „Să fie Română și Matematică! Vine Evaluarea Națională!”.
Au ales să încercăm un an. Am urmat cursuri, am studiat materiale, ghiduri, manuale, filmulețe, am învățat împreună cu elevii noștri. Și am continuat să o predăm, să exersăm, să învățăm și anul acesta, și anul viitor. Dacă a fost ușor? Nimic nu poate fi așa ușor dacă ieși din zona de confort. Și nu poți învăța, nu poți crește fără să ieși din această zonă.
Anul acesta am predat leadership copiilor din clasa a VIII-a. Da, da, cei care vor susține Evaluarea Națională în 3 săptămâni. Cei care au reușit să obțină cu toții medii peste 5 (cinci) la Simularea Națională.
Și aș vrea să cred că întâlnirile noastre săptămânale i-au ajutat să devină liderii propriei vieți. S-o trăiască „by design”, nu „by default”.
Și îmi pare tare rău că, în curând, vor părăsi curtea școlii noastre. Că îi voi întâlni din ce în ce mai rar.
Și mai rău îmi pare că vor ajunge la liceu, acolo unde vor învăța după programele „de pe vremea mea”, cu materii și conținuturi încremenite în timp, care îi vor pregăti, cel mult, pentru trecut, cu atât mai puțin să îi ajute să devină „buni specialiști, buni cetățeni, oameni cu o calitate bună a vieții/satisfăcuți de propria viață”.
Am celebrat finalul călătoriei de leadership și am definit fericirea pentru fiecare în parte, după rețeta ministrului Daniel David. Care sper că va alege să propună cea mai curajoasă variantă de plan-cadru pentru liceu. Altfel, vom continua să „predăm mult, irelevant și, adesea, prost”. Și să constatăm că, în clasa a XII-a, aprope 50% dintre tineri sunt analfabeți fucțional în zona numerației.
Eu sunt sigură că în liceele din România, există mulți dascăli capabili să iasă din zona de confort, să se (re)descopere, să propună discipline opționale curajoase care să îi atragă pe copii și să le ofere experiențe de învățare valoroase, relevante, cu sens și rost. La Școala „Traian”, avem opționalul de „Prim ajutor”. Și vom avea, în anii ce urmează, unul de dezbateri. Și unul de teatru. Noi avem multe idei. Și sunt și câțiva „visători” care sunt gata să încerce. Cum zicea Andy Szekely: „Încerc de 5 ori și, după aceea, decid dacă continui sau nu.
Sper să avem curajul să încercăm! Să îndrăznim! Pentru ei! Pentru a-i pregăti pentru viitorul care pare că e deja aici!
*textul/articolul și fotografiile aparțin în totalitate Dianei Brătucu, profesor din Programul Școala Încrederii
