Anca Irina Neda este profesor pentru învățământ primar și director al unității școlare Malu Mare, județul Dolj. A acceptat să ne povestească despre reușitele sale, dar și despre provocări. Și mai ales, despre misiunea în educație.
De ce ați ales profesia de cadru didactic?
Am ales să fiu cadru didactic pentru că știu că așa pot schimba vieți. Nu este doar o meserie, ci o misiune. În fiecare zi, intru în clasă conștient că în fața mea nu sunt doar elevi, ci viitori adulți care au nevoie de sprijin, încredere și îndrumare. Prin educație, nu transmit doar informații, ci formez caractere, construiesc vise și deschid drumuri. Un cuvânt de încurajare spus la timpul potrivit, o privire caldă sau o lecție bine predată pot avea un impact uriaș asupra unui copil. Știu că fiecare elev este diferit și vine cu propriul bagaj de emoții, gânduri și provocări. Tocmai de aceea, încerc să fiu nu doar profesor, ci și ghid, sprijin, uneori chiar model.A fi dascăl înseamnă să crezi în potențialul fiecărui copil, chiar și atunci când el nu crede încă în sine. Este o responsabilitate imensă, dar și o onoare. Alegerea de a fi cadru didactic este, pentru mine, cea mai frumoasă formă de a contribui la binele societății și la construirea unei lumi mai bune.
Ce vă motivează să nu schimbați domeniul de activitate și să rămâneți în sistemul de educație?
Misiunea vieții mele este: „Trăiește o viață cu impact!” Cred cu tărie că fiecare dintre noi are puterea de a lăsa în urmă mai mult decât vorbe – fapte, exemple, schimbări reale. Pentru mine, impactul cel mai profund se creează prin copii, prin educație și prin valorile transmise mai departe în familie și, implicit, în întreaga comunitate. Un copil crescut cu grijă, încredere și iubire devine un adult echilibrat, capabil să schimbe lumea în bine. Iar când un copil este inspirat să viseze și să acționeze, familia lui crește odată cu el, iar comunitatea capătă stabilitate, sens și direcție. Tocmai de aceea, îmi doresc ca fiecare zi din viața mea să contribuie, într-un fel sau altul, la binele celor din jur. A trăi cu impact înseamnă să fii prezent, să fii implicat, să lași urme pozitive acolo unde ajungi. Prin gesturi mici, prin cuvinte rostite la timp, prin implicare sinceră și constantă, cred că putem construi un viitor mai bun. Aceasta este chemarea mea și modul prin care aleg să-mi las amprenta în lume.
Care este cea mai mare provocare actuală, în școală ori în sala de clasă?
Provocarea cea mai mare este să îi faci pe copii să crească oameni MARI – nu doar adulți, ci oameni cu valori, caracter și conștiință. Într-o lume în care tentațiile și influențele negative sunt la tot pasul, să crești un copil echilibrat devine o adevărată artă. Educația nu înseamnă doar a-i învăța să citească sau să socotească, ci mai ales a-i învăța să iubească, să respecte, să gândească critic și să aleagă binele. Un copil devine un om mare atunci când învață să fie empatic, responsabil și sincer. Exemplul personal al părinților și al dascălilor joacă un rol esențial. Nu poți cere unui copil să fie bun dacă nu vede bunătate în jurul lui. De asemenea, este important să-i oferi libertatea de a greși și de a învăța din greșeli, fără teamă, dar cu îndrumare. Să crești un OM MARE înseamnă să investești zilnic răbdare, timp, iubire și înțelepciune. Este o provocare continuă, dar și cea mai valoroasă misiune pe care un adult o poate avea în viață. Rezultatul? O lume mai bună, construită de mâinile celor pe care i-am crescut corect.
Care este cea mai mare reușită de până acum, în toți anii de învățământ?
Cea mai mare realizare pentru mine nu este un premiu, un titlu sau o diplomă, ci progresul fiecărui copil în parte. Fiecare pas mic, fiecare reușită, fiecare obstacol depășit reprezintă o victorie importantă. Cred cu tărie că progresul vine atunci când copilul simte că cineva are încredere în el. De aceea, aleg să ofer fiecărui copil încredere, chiar și atunci când el nu și-o oferă încă. Încrederea este punctul de plecare al dezvoltării. Când un copil simte că este văzut, ascultat și valorizat, începe să creadă în propriul potențial. Nu toți copiii pornesc de la același nivel și nu toți ajung în același loc în același timp, dar fiecare poate progresa. Un elev care învață să citească după multe încercări, unul care are curajul să răspundă pentru prima dată sau cel care își exprimă ideile cu mai multă siguranță decât ieri – toți acești pași sunt, pentru mine, cele mai mari realizări. Adevărata reușită este să știi că ai sădit încredere și ai susținut o creștere reală. Progresul fiecărui copil este dovada vie că educația, făcută cu suflet, schimbă vieți.
De ce ați ales să faceți parte din Programul Școala Încrederii? Ce ați reușit să schimbați la sine prin acest Program?
Am ales să fac parte din Programul Școala Încrederii pentru că am rezonat profund cu valorile sale: respect, colaborare, empatie și învățare continuă. Am simțit că acest program oferă exact cadrul de care aveam nevoie pentru a contribui la o schimbare reală în educație, pornind de la mine și ajungând la întreaga comunitate școlară. Știam că, pentru a transforma școala, trebuie să începem cu propria noastră transformare. Prin participarea în acest program, am reușit să devin un cadru didactic mai conștient, mai deschis și mai atent la nevoile emoționale și sociale ale copiilor. Am învățat să ascult activ, să pun accent pe relații și pe siguranța emoțională a elevilor, dar și să-mi cultiv răbdarea și empatia. Am înțeles cât de important este să construim un climat pozitiv în școală, în care fiecare copil să se simtă văzut, apreciat și sprijinit. Schimbarea pornește din interior, iar Programul Școala Încrederii mi-a oferit instrumentele, motivația și susținerea necesare pentru a face din școala mea un spațiu al dezvoltării, al bucuriei de a învăța și al încrederii reciproce.
Cum descrieți relațiile cu elevii, părinții, colegii? Au fost momente în care ați simțit greutate ori singurătate?
Relațiile cu elevii, părinții și colegii reprezintă fundamentul activității mele ca dascăl. Cu elevii, am construit o relație bazată pe încredere, respect reciproc și susținere. Încerc să fiu pentru ei nu doar un profesor, ci și un sprijin real, un adult în care pot avea încredere. Cu părinții, cultiv o comunicare deschisă, sinceră și constantă, pentru că parteneriatul școală-familie este esențial pentru evoluția copiilor. Iar cu colegii, mă străduiesc să colaborez constructiv, să împărtășim idei și soluții, fiindcă împreună putem crea un mediu educațional mai bun. Desigur, au existat și momente de greutate și singurătate. Sunt perioade în care provocările par copleșitoare, când simți că depui mult efort fără rezultate imediate sau când ai sentimentul că lupți singur pentru o schimbare. Dar în acele momente, sprijinul sincer al unui coleg, un zâmbet de la un elev sau o vorbă de recunoștință de la un părinte au fost suficiente pentru a merge mai departe. Cred cu tărie că relațiile autentice sunt cheia reușitei în educație. Ele dau sens muncii noastre și transformă școala într-o comunitate vie, în care fiecare se simte valorizat. pentru ca fiecare copil, conteaza!
Ce înseamnă pentru dumneavoastră ,,profesor de încredere”? Cum este?
Pentru mine, un profesor de încredere este acela care inspiră siguranță, respect și echilibru, atât în rândul elevilor, cât și al colegilor și părinților. Este profesorul care își respectă promisiunile, care este consecvent în comportament și care acționează cu integritate, chiar și în situații dificile. Un profesor de încredere nu se impune prin frică, ci prin empatie, calm și claritate.Este cel care știe să asculte cu adevărat, care își cunoaște elevii și le oferă sprijin necondiționat. Creează un mediu în care copiii se simt în siguranță, încurajați să greșească, să întrebe, să îndrăznească. Își recunoaște propriile limite și este dispus să învețe continuu, dând astfel un exemplu autentic. Pentru părinți, un profesor de încredere este partenerul în educația copilului lor. Pentru colegi, este omul pe care te poți baza, care colaborează deschis și contribuie la binele comun. Un astfel de profesor lasă o amprentă puternică și pozitivă în viața elevilor săi. Nu prin autoritate, ci prin omenie, consecvență și dăruire sinceră. El nu predă doar lecții, ci modelează destine.
Dacă ați avea o super putere de a schimba un lucru în sistemul de învățământ, care ar fi acela?
Dacă aș putea schimba un lucru la sistemul de învățământ, aș modifica modul de predare și programul copiilor, astfel încât să petreacă mai mult timp în școală, într-un mediu sigur, alături de oameni de încredere. Cred că școala ar trebui să fie un spațiu cald, primitor, în care copilul nu doar învață teorie, ci și trăiește experiențe care îi formează caracterul și îl pregătesc pentru viață. Modul actual de predare, axat prea mult pe memorare și mai puțin pe învățare aplicată, nu mai corespunde nevoilor reale ale copiilor. Mi-aș dori un sistem în care învățarea să fie activă, practică, centrată pe copil, în care fiecare să se simtă valoros și capabil. În același timp, un program mai lung, bine gândit, care să includă ore de studiu asistat, activități creative și recreative, ar oferi copiilor șansa de a învăța în ritmul lor și de a se dezvolta armonios. O școală în care copilul se simte în siguranță, înțeles și încurajat de adulți de încredere este o școală care formează nu doar elevi buni, ci oameni puternici, echilibrați și pregătiți pentru viață.
Un mesaj pentru cadrele didactice care nu sunt încă în program: cum ați descrie programul?
Pentru cadrele didactice care nu sunt încă în Programul Școala Încrederii, le transmit că merită să facă acest pas. Este un program care nu aduce doar schimbări în școală, ci mai ales în tine, ca om și ca profesor. Încrederea seamănă încredere – când ai încredere în copii, ei vor învăța să creadă în ei. Când tu devii un model de calm, echilibru și consecvență, faptele tale vor vorbi. Școala Încrederii înseamnă relații autentice, comunitate, siguranță emoțională și dorința reală de a face educație cu sens. Aici, creștem împreună.
