Vladimir Drăghia se alătură Revoluției în Educație și ne împărtășește cu curaj povestea sa din timpul perioadei de școală, o poveste marcată de regret, dar care trage un semnal de alarmă despre puterea de a interveni la momentul potrivit.
,,Mi-ar fi plăcut ca povestea asta să fie despre cum, fiind la liceu, am văzut un coleg îmbrâncit, înjurat, umilit zilnic de alți colegi și am intervenit, i-am luat apărarea. Dar nu este.
E despre cum am văzut și n-am făcut nimic. Și despre cum din când în când îmi amintesc și regret că n-am avut curajul necesar să intervin. Simt că neintervenind am fost complice.
Mi-ar plăcea ca Zora să aibă curajul pe care nu l-am avut eu, sau în cazul în care i se întâmplă ei, să fie un coleg, o colegă care să nu lase să se întâmple. Niciunui copil nu ar trebui să-i fie frică să meargă la școală! Iar asta facem noi, părinții, să se întâmple, discutând cu copiii acasă. Făcâdu-i să discearnă binele de rău.
Există o asociație care se ocupă de problema asta. Se numește @scoala.increderii și poate fi ajutată să-și facă treaba trimițând textul INCREDERE la 8845.”
